marți, 3 noiembrie 2015

Vinovații fără vină cer să se facă lumină

Așa zice un cântec pe care îl ascultam, la un moment dat, ore în șir zi de zi.

 O mare perioadă din viața mea mi-am petrecut-o îmbrăcată mai mult în negru decât în alte culori, încălțată doar cu adidași sau bocanci, machiată mereu cu culori închise. Am fost considerată „ciudată” de alți colegi de-ai mei de liceu, „rebelă” de unele cadre didactice care s-au perindat prin fața catedrei clasei mele și „satanistă” de mai multe babe de prin mijloacele de transport în comun. 



Prietenii mei erau rockeri, iubiții mei erau rockeri, comunitatea pe care o alesesem drept definitorie era cea a rockerilor. Umblam prin baruri gen Viking, The Jack, Sovata sau Argentin. Făceam concurs de cunoștiințe cu prietenii mei în ceea ce privește numărul de melodii Iron Maiden și albume Megadeath sau Motorhead. Asta a fost fericirea mea pe parcursul liceului, cu toate că foarte mulți oameni a căror părere conta puțin spre deloc au decretat de la sine putere că eu și prietenii mei suntem niște „ratați care doar printr-o minune o să promoveze bacalaureatul”. În prezent, prietenul meu cel mai bun de la vremea respectivă e medic în Marea Britanie și nici eu nu pot să zic că am ajuns chiar rău. 








Și conceptul „rockerii sunt ratați, nespălați și sataniști” datează încă de pe vremea lui tata, care, la rândul lui a fost un „golan în blugi” care a organizat cele mai mari festivaluri rock de la vremea respectivă în România. Nici tata nu a ajuns chiar rău.










Am citit întâmplător azi că ÎPS-ul a zis că cei care se aflau în Colectiv vineri noapte îl invocau pe Satana. Ceea ce cred sper că e o greșeală și o invenție a unor jurnaliști obscuri care voiau să câștige niște click-uri pe site-ul lor la fel de obscur. Însă, am înțeles că BOR-ul a declarat oficial că „preoții nu vin neinvitați, e nevoie de un context, nu de haos”. Nu vă supărați, care e contextul în care veniți și îmi bateți la ușă iarnă de iarnă? Cine vă invită atunci la mine în bloc și vă roagă să bateți la ușile tuturor locatarilor și să îi întrebați dacă nu vor să le stropiți pereții cu aghiazmă? Eu una sigur nu vă chem și eu una nu creez contextul în care vă puteți manifesta așa cum doriți și în care vă puteți practica meseria. Și care era haosul în care nu puteați ține o slujbă? Ce anarhie se crease de nu putea veni un preot să spună o rugăciune sau niște cuvinte din suflet? Eu cred că e mai degrabă din cauză că nu prea aveți suflet. Sau îl aveți adânc îngropat în banii pe care îi pretindeți pentru nunți, botezuri și înmormântări.

Pe oamenii care au aprins lumânări sau au dus flori în fața clubului Colectiv cine i-a invitat, stimabile Preafericit? Credeți că am primit invitații parfumate prin poștă? Credeți că toate lacrimile vărsate au fost pentru că ne-a rugat cineva frumos să plângem un pic? Nu, stimabile. La noi nu s-au angajat bocitoare, cum se face la înmormântările pe care dumitale și cei din subordinea ta le oficiați. La noi totul s-a bazat pe sinceritate, pe emoție, pe sentimente, pe niște lucruri total străine de tine. Pentru că tu ai uitat cum e să fii om, cu toate că te autodeclari sfânt și superior. Sfințești mașini, sfințești bijuterii, sfințești orice ți se aduce spre a fi sfințit dacă e însoțit de o bancnotă cu fața lui Caragiale pe ea. Pentru că ăla e, de fapt, contextul de care ai nevoie ca să spui ceva. Pentru că bancnotele elimină haosul care te împiedică să faci ceva, să faci orice. Ăsta e contextul de care TU ai nevoie pentru ca TU să îți poți cumpăra mașina scumpă care îți mișcă trupul mlădios cu tot cu pelerină albă și coroniță de colo colo, cu tot cu coloană oficială, ca nu cumva să stai în trafic.

Noi, sataniștii, suntem oameni care își acceptă sentimentele și care le arată de fiecare dată când au ocazia. Noi, ratații fără viitor, reacționăm când semenii noștri sunt în pericol și facem tot posibilul să îi salvăm, chiar dacă asta presupune să dăm la schimb viața noastră. Noi, ciudații, suntem o comunitate unită care iubește, suferă, care trăiește. Tu ce ești? Nu, nu... nu „cine”. Te-am întrebat „ce” ești.

Și pentru că am fost și eu satanistă și ratată la vremea mea, în semn de solidaritate cu victimele incendiului de vineri noapte am decis ca toată săptămâna aceasta să mă machiez așa cum o făceam în tinerețe, ca o „rockeriță”. O să am mai mult negru decât de obicei în zona ochilor și culori de ruj mult mai închise decât în mod normal. Încă de azi lumea s-a uitat din nou ciudat la mine pentru că nu mă încadrez în normele lor sociale impuse de nu știu exact cine, dar ghiciți ce? Am mai trecut pe acolo și dacă nu mi-a păsat atunci, cu siguranță nu o să îmi pese nici acum. Așa am ales eu să îmi arăt empatia și respectul. Punct.


duminică, 1 noiembrie 2015

Tinerii din ziua de azi nu mai sunt ca cei de pe vremuri. Și foarte bine fac!

Generația mea și generația imediat următoare o să schimbe lumea. Și dacă nu o să schimbe lumea, măcar o să schimbe România, la momentul oportun. Am auzit de multe ori că „tinerii sunt singura speranță pentru țara asta” și în momentul ăsta chiar cred că așa este. De ce?




Pentru că 7000 de tineri sau chiar mai mult au mers astăzi de la Universitate sau de la Piața Unirii până la clubul Colectiv ca să aprindă o lumânare, să lase o floare sau să stea un pic și să se gândească la cei care s-au dus și la cei care sunt încă în spitale. Și au mers ordonat, fără gălăgie, fără să se înghesuie, fără să se bată care să aprindă primul lumânarea. Au mers împreună și au suferit împreună. Din  nou: liniștiți, ordonați și solemni. Toate astea în timp ce acum câteva săptămâni babele se călcau în picioare și se băteau care să pupe prima niște oase expuse publicului larg și credul. Apropos de asta. Domnule Patriarh, știu că și alte cunoștiințe de-ale mele v-au mai întrebat, dar aș dori să punctez și eu. Pe când ne onorați și dumneavoastră cu un cuvânt pescuit din izvorul înțelepciunii dumneavoastră? Sau pentru că s-a decis că trupurile celor care s-au dus în coșmarul de vineri noapte vor fi înmormântate din forndurile primăriei ați decis că nu e cazul să mai ziceți ceva? Haideți totuși un pic în față, că poate vor enoriașii pupători de tablouri să audă o părere sfântă.






Pentru că tinerii sunt cei care umblă prin spitale încercând să împartă oamenilor de acolo băuturi calde, sandwichuri făcute acasă sau orice ar mai putea să dea, doar ca să încerce să aducă un zâmbet pe fața rudelor celor internați. Pentru că tinerii au sentimente și încă mai au dorința asta, absurdă din punctul unora de vedere, de a face lumea asta un loc mai frumos și mai bun. Da, tinerii sunt cei care petrec în cluburi până în zori și se îmbată, și vomită în taxi, ca să o citez pe Ozana Barabancea. Apropos de asta: doamna Ozana Barabancea, ați declarat că nu înțelegeți cum își pierd tinerii vremea în felul ăsta și că preferați să citiți o carte în loc să ieșiți în club. Înafară de cartea de bucate, pe care e clar că ați citit-o din scoarță în scoarță, ce cărți mai citiți? Că mi se pare că sunteți suficient de agramată și de incoerentă în exprimări încât să îmi permit să pun sub semnul întrebării calitatea și cantitatea cărților pe care le citiți.






Pentru că tinerii simt durerea, o acceptă și încearcă să meargă mai departe în viață, purtând durerea în suflet. Am fost astăzi la marșul în tăcere de care am zis mai sus împreună cu o parte din „copiii lui Miriam”. Copiii lui Miriam înțeleg ce s-a întâmplat, regretă ce s-a întâmplat și sunt dornici să ajute cum pot ei și cum știu ei mai bine. Cu toții ne simțim inutili, cu toții vrem să facem mai mult decât e nevoie. Copiii lui Miriam sunt niște copii extraordinari, precum sunt toți copiii pe care i-am văzut astăzi la marș. Copiii lui Miriam au sentimente și empatizează. Apropos de asta: domnule Cristoiu, dumneavoastră chiar nu mai sunteți normal la cap? Cum puteți în a doua zi de doliu național să declarați, mai pe șleau sau mai pe ocolite, că președintele țării noastre avea nevoie de un eveniment de genul ăsta și i s-au servit 27 de morți pe tavă. Sunt 30 acum. Medicii sunt reținuți în declarații. Domnule Cristoiu, permiteți-mi să vă întreb: dumneavoastră aveți copii? Că eu nu am, dar zău că de 2 zile încoace simt că mi s-a sfâșiat sufletul și abia reușesc să adorm. Câți ani au copiii dumneavoastră, domnule Cristoiu? Ies în cluburi? Ies în baruri? Cum ar fi domnule Cristoiu să auziți la știri că locul în care se află copiii dumneavoastră a luat foc și ei să nu vă mai răspunda la telefon. Niciodată. Ați declara, domnule Cristoiu, „copiii mei i-au fost serviți pe tavă lui Iohannis”? Chiar îmi pare rău că am ajuns să am pentru dumneavoastră aceeași doză de respect pe care o am pentru madame Barabancea. La un moment dat ați fost un jurnalist. Acum sunteți un jeg.



Pentru că tinerii s-au dus să doneze sânge până când au spus cei de la centrele de recoltare că nu mai pot face față și pentru că tinerii sunt cei care au contactat diverse companii pentru a-i ruga să ajute așa cum pot. Pentru că restul erau prea ocupați să claxoneze oamenii care marșau azi. Într-adevăr, duminică la prânz sunt multe locuri unde trebuie să ajungi și nu suportă amânare. Apropos de asta: bai, Oana Zăvoranu? Nebună știu că ești de mult, de când o târai pe maică-ta pe la toate televiziunile cerându-i nu știu ce bani. Dar n-ai vrea să nu mai vomiți păreri? Că îi stârnești pe ăia la fel de dobitoci ca tine. Stupefiant, există oameni care te consideră un formator de opinie și ascultă tâmpeniile tale cu numerologia, cu Haloween-ul și altele ca asta. Au murit oameni, Oana Zăvoranu. Nu te-a întrebat nimeni care e părerea ta despre motivul pentru care au murit. Taci din gură, Oana Zăvoranu, că habar nu ai ce vorbești.






Pentru că tinerii o să schimbe la un moment dat totul. Pentru că generația Y, generația McDonald's, generația pe care o ridicați de pe scaun în tramvaie și autobuze, generația pe care o numiți „generație de cretini” doar pentru că nu se aliniază cu obiceiurile voastre deprinse de pe vremea comunismului de care nu vreți să scăpați e demna urmașă a „generației în blugi”. Tot oameni pe care îi batjocoreați și îi etichetați „golani”, „pierde-vară” sau mai știu eu cum. Generația Facebook s-a mobilizat pe Facebook și a reușit să strângă 7000 de oameni care să aducă un omagiu altor tineri care s-au dus cu mult înainte de vreme și care și ei, au făcut lumea asta mai frumoasă și, cu siguranță, acum fac o alta mai bună.

Tot așa, generație frumoasă! Tot așa!