joi, 18 decembrie 2014

tres kandelikas...

Tocmai am terminat de cântat Maoz Țur, pentru a treia oară în 2014. Și după ce am terminat de cântat m-am apucat să mă gândesc la ce simbolizează pentru mine a treia lumânare din anul ăsta.

Majoritatea zilei de azi mi-am petrecut-o la birou. Avem evenimente unul după altul în următoarele zile, unele din ele necesitând să așteptăm să se termine primul ca să putem să aranjăm sala pentru cel de-al doilea și așa mai departe. Știu că o să fie niște zile nebune, știu că mereu sunt detalii și chichițe pe care atunci când îți închipui cum o să plângă toată sala când o să cânte puștii tăi, nu le vezi. Problema e că dacă uiți de detaliile și de chichițele alea nu o să plângă sala. Dacă nu o să avem scaunul pentru pian, puștii nu o să poată să cânte. Dacă nu avem scaun de bar, Endy nu poate să cânte din picioare și dacă nu avem microfoane suficiente, Tomer o să cânte pentru el și atât. Așa că astăzi, asta am făcut: chichițe.

Însă atunci când faci chichițe în timp ce stai de vorbă cu niște oameni simpatici despre orice altceva înafară de chichițele pe care le faci, totul pare un pic mai simplu. Și dacă ai și o coloană sonoră care să acompanieze discuțiile alea, poți să te surprinzi zâmbind fără să vrei de mai multe ori. Și, mai ales, când îți începi ziua fiind în drum spre muncă și primind un telefon cu titlul de „Miriam? Unde ești? Ah, abia ai plecat? Păi nu treci să mă iei și pe mine de la Unirii și mergem împreună la JCC?”. Cred că asta îmi place cel mai mult la locul meu de muncă. Că pot primi mereu vizitatori și sunt convinsă că acei vizitatori vor fi întâmpinați cu un zâmbet încă de când intră pe ușa JCC-ului, din biroul din dreapta intrării.

Concluzia este că a treia lumânare din 2014 este lumânarea prieteniilor în plină dezvoltare, a zâmbetelor care se transformă în râsetele de care vorbeam ieri, a concentrării asupra detaliilor și a sentimentului de nerăbdare pe care îl ai când știi că mai ai puțin și o să vezi rezultatul muncii tale fiind apreciat de alții.

Am aprins deja de trei ori lumânările de Hanuca. Mai am încă cinci. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu