vineri, 21 februarie 2014

Jurnalul unui tanar adult care nu mai e miop - ziua 1

Siiiii...am ajuns. M-am trezit la ora 6 dimineata, m-am chinuit sa imi inchid bagajul, am baut un lighean de cafea si am intins-o catre aeroport. Am intins-o catre aeroport nu inainte de a le lasa un mesaj dragut pe facebook tuturor celor dragi pe care urma sa ii las acasa. Ca asa e Fifi...ii place sa faca si sa i se faca surprize.

A fost prima data cand am zburat cu ElAl-ul, deci prima data cand am trecut prin intrebarile dubioase legate de familie, religie, ocupatia ta si a membrilor familiei samd. De la toate intrebarile alea si de la discursul domnului care le punea, imi revenise senzatia aia de panica si de a fi nevoita sa fiu atenta la orice pas. Ma rog...probabil e o senzatie care trece cu timpul sau pe care poti ajunge sa o ignori daca iti antrenezi psihicul suficient de bine.

In avion m-am indragostit, dar mi-a trecut odata cu momentul in care am coborat din avion, de un student la medicina in Romania in anul 3, care venea acasa sa isi viziteze familia in Nazareth pentru o saptamana si care radea de fiecare data cand muream la Flappy Bird. I-am dat si lui sa incerce, dar nu a trecut mai departe de 3 puncte, asa ca am ras si eu de el. Karma asta... :)) dupa ce am aterizat, a disparut in neant, nezicandu-mi nici cum il cheama, nici intrebandu-ma el pe mine ceva. Asa ca... Sa fie sanatos si sa se bucure de vizita acasa. Poate o sa ne vedem vreodata intamplator in parc la Eroilor si o sa ne zambim reciproc, dar pana atunci, sa imi continui povestea, zic si vreau sa spun.

M-am suit in taxi, i-am zis lui nenea unde vreau sa ajung si nenea m-a intrebat cum ma cheama, de unde sunt si daca sunt maritata. I-am zis ca ma cheama Miriam, vin din Romania si sunt logodita ca sa scap de eventualele discutii. Nenea are vreo 60 de ani, e semi tuciuriu, gras, chel si pitic. Tot nenea imi spune sa ii dau numarul meu de telefon si ca el vine in Romania ca sa ma ia de nevasta. I-am raspuns ca nu am numar de Israel, iar ca sa ma sune pe numarul de Romania, il costa si pe el scump, si pe mine, ca doar am roaming. M-a lasat in pace si eu l-am lasat in plata Domnului. Am urcat la Dana si la David, unde ma astepta doar David si cealalta colega a lor de apartament. Ne-am pupat, ne-am urat binete si, apoi, am incins o barfa cu David despre Geta. Pentru ca Geta e numai una. Si cum stateam eu de vorba cu David, incepe sa imi clincaie telefonul a facebook. Cine sa imi scrie, cine sa imi scrie? Alain si David (Finti) sa imi scrie:). Ca sa le dau adresa de unde sa ma ia, ca ei sunt pe drum, CA EI AU AJUNS.

Am coborat cu inima cat un purice pentru ca eu pe David cand l-am vazut ultima data era in spital si iesea foarte rar din salon si atunci cand o facea, era in scaun cu rotile. Acum... In fata blocului, ma astepta un tanar domn, imbracat la camasa, care tasta ceva pe telefon. Cand am ajuns langa el, l-am intrebat daca pot sa il strang in brate sau il mai doare si mi-a zis "nu!" si m-a ridicat in brate, asa cum o facea asta-vara in fata la club a:). Si atunci am simtit ca mi-o ia inima la goana si ca mi se ia o piatra de pe suflet. Fintisorul meu iubit e la fel de bine, daca nu chiar mai bine ca atunci cand era in Romania. Rade cu aceeasi pofta, glumeste la fel de sarcastic si iubeste viata si oamenii la fel de tare.

Cu David, mama lui David, Alain si Miriam(nu, nu vorbesc de mine la persoana a treia, ci ma refer la Miriam "draghe" Bloch) am petrecut o dupa amiaza superba. Asa cum nu am mai petrecut de (prea) mult timp. Am cautat cu Alain jumatate de ora un exchange, fara succes, insa plin de rasete si zambete, ne-am plimbat cu totii prin port, unde am facut poze (am pus toate pozele in postul asta ca cadou pentru voi), am mancat shaorma si falafel cu de toate si am fumat cu David narghilea cu gust de pepene.

Am ras cu sufletul deschis si am glumit cu sinceritate. Am zambit complice si am tacut cu ochii catre apus.

Acum sunt acasa. Pentru ca apartamentul asta, dar mai ales oamenii din el, ma fac sa ma simt aici ca la mine, in Brailita.

Va doresc si voua sa aveti macar o data in viata o zi la fel de plina, frumoasa si imbucuratoare cum am avut-o eu pe asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu