marți, 1 octombrie 2013

Jurnal de calatorie: ziua 1 - Haifa

Azi - dimineata, azi - noapte, ieri seara, sau dracu' mai stie ce era cand am plecat din Romania, ca la ce vreme era afara, zau ca nu puteam sa imi dau seama. Ma rog...cert e ca azi, la ora 5 a.m. m-am trezit definitiv, in timp ce sorbeam dintr-o cafea. A doua. Si fumam o tigara. A treia. Toate astea in timp ce ma uitam pe geam si vedeam cum ploua intruna si intruna si intruna si parca se mai si inteteste un pic.

M-am dus incet - incet catre poarta cu numarul 4, unde cu ajutorul facebook-ului si a check-in-ului meu m-am intalnit cu un amic tare drag si simpatic care avea aceeasi destinatie: aeroportul Ben Gurion, Tel Aviv, Israel. Si dupa 2 ore am reusit sa ajungem. Ne-am despartit in fata aeroportului, promitandu-ne ca o sa bem o cafea zilele astea, undeva prin Ierusalim sau Tel Aviv.

Primii israelieni cu care am interactionat la iesirea din aeroport m-au incantat groaznic de tare. Erau trei etiopieni care stateau si fumau o tigara, lucru pe care mi-l doream si eu. Si in ce hal! Drept pentru care, mi-am pus o tigara intre buze si m-am dus sa le cer un foc. Mi-au intins o bricheta pe care scria "I love Israel" si eu nu am putut sa imi abtin un zambet datorat patritotismului lor. A urmat un urlet "you will looooove Israeeeel...woooo" si eu am inceput sa rad ca o bezmetica pentru ca mai aveam putin si incepeam sa le cant cheer-ul ala faimos din Szarvas cu "a weeky weeky wooombaaa". Dar nu am facut asta.

M-am suit in masina, mi-am pus castile in urechi si am adormit instant. M-am trezit in fata blocului matusii mele, unde urmeaza sa locuiesc pana duminica. Uimitor, dar nu prea, cartierul asta seamana cu un cartier din Florida aia din Seinfeld. Linistit, cu blocuri de maxim 4 etaje, cu zeci de parculete in care sunt copii mici in permanenta, cu oameni in varsta care se plimba pe alei si pe stradute si cu parcari supraetajate.

Lovitura sub centura am primit-o in momentul in care am intrat in casa, cu o valiza de 16 kilograme intr-o mana (da, de data asta pana si eu cred ca mi-am luat prea multe haine), cu geanta de laptop pe umar si am intrebat candid "care e reteaua ta de wireless?" si mi s-a raspuns "eu nu am wireless". M-am simtit ca Bruce Wayne cand i-au murit parintii, ca Superman cand bea un cocktail de kryptonita, ca Paris Hilton in momentul in care nu i se da voie sa intre la o petrecere ca pare prea beata deja, ma rog...ati inteles ideea. Deja imi vedeam toate relatiile, indiferent de natura lor, disparand. Oamenii de acasa intrebandu-se unii pe altii daca stiu ceva de mine, raspunzand negativ si, incet - incet, uitand de mine. Dar...am descoperit laptopul cu net incorporat pe care mi-este permis sa il folosesc si atunci mi-a mai revenit inima. In plus, am descoperit ca in toate mallurile, institutiile si cladirile pentru public, exista wi-fi gratis, asa ca pot folosi whatsappul si viberul linistita cand ies in oras.

Seara am iesit sa mancam in mall. Cel mai mic mall din Haifa e cam cat Afi-ul si are aproximativ aceleasi magazine ca mall-urile autohtone, doar ca reducerile sunt mult mai mari. Nu inteleg de ce. De asemenea, in mod evident, hainele de iarna lipsesc cu desavarsire de aici, dar tot am reusit sa descopar un pull-over, niste geci si niste pantaloni. Am vazut doua McDonald's-uri, la etaje diferite. Oricum, am plecat din Romania cu instructiuni clare de a nu manca vreodata la McDonald's pentru ca aici nu se amesteca lapte cu carne, deci cheeseburger-ul nu e chiar cheeseburger, iar de Big Mac sau Big Tasty nici nu poate fi vorba.

In schimb, am mancat la Greg. Greg e un restaurant de lactate, unde fac niste sandwichuri cu omleta absolut minunate si un fresh de portocale cu gust de portocale, nu cu gust de Paracetamol pisat amestecat cu Prigat cum sunt majoritatea freshurilor din Romania. Insa, daca e ceva ce ii obsedeaza pe israelieni, e marimea. Totul e mare. Hainele sunt mari, portiile sunt mari, mallurile sunt mari, totul e mare, ceea ce mi se pare amuzant si dragut pentru o tara atat de mica.

Evident, peste tot functioneaza aerul conditionat. Daca ar putea, ar pune si pe strada aer conditionat, jur. Sunt 25 de grade afara si lor li se pare cald, in timp ce, din ce am auzit, romanii ar plange de fericire zilele astea daca ar fi temperaturile astea acolo.

In principiu, cam astea sunt primele impresii. Revin cu forte proaspete in zilele urmatoare cu impresiile despre Tel Aviv. Pana atunci... kol tov, kol beseder, thank you, bye!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu