marți, 8 octombrie 2013

Jurnal de calatorie: zilele 7 si 8

Boooon....va spusesem ca am dormit la Dana, in Tel Aviv sambata noapte si de acolo m-ati pierdut. Adevarul e ca lipsa de wireless, combinata cu programul mai mult decat plin pe care il avem au fost factorii care m-au impiedicat sa imi respect promisiunea de a scrie zilnic.

Dupa ce am dormit la Dana, am plecat dimpreuna cu ea la casa Bialyk din Tel Aviv,unde trebuia sa ma vad cu grupul de minyanim. Si m-am vazut cu aproape toti, inafara de romanasii mei,care aterizasera de 2 ore, dar nu ajunsesera inca. De ce? Pentru ca soferul autocarului e un fel de smecher care i-a plimbat 2 ore prin oras pentru ca nu stia exact unde trebuie sa ajunga.

Anyway, au ajuns. Lully a fost cel mai afectat de zbor pentru ca Dana a cerut sa i se aduca zmeura, iar bietii copii i-au adus. In valiza la Lully. Si apoi pe hainele lui Lully. Dar, asa cum il stim, el e un munte de calm si rabdare, asa ca nu s-a impacientat, suparat sau enervat. Si asta e unul din motivele pentru care il iubim.

Dupa ce am vizitat un pic Tel Avivul si am invatat cate ceva despre arhitectura orasului si am aflat ca pictorul Reuben e venit din Galati (kudos for Romanians) am plecat inspre desert.

Desertul e, probabil, unul din cele mai frumoase locuri de pe planeta. E o liniste placuta acolo, dar nu asa ca cea din varful muntelui cand te pregatesti sa cobori partia si nu ca cea care se stabileste noaptea, cand mai ai putin si adormi in patul tau de acasa. E o liniste care te lasa sa te linistesti si sufleteste. Care te lasa sa iei o pauza si care te forteaza sa intelegi ca o meriti. Recomand cu caldura sa vizitati Negevul cu prima ocazie.

Ambele zile le-am petrecut in desert, in diverse parti ale lui. Am vazut cum arata un oras de aici, adica Beer Sheba, si am vazut cum arata un sat de beduini. Am auzit niste povesti de viata extraordinare de la cea a unei beduine care a decis sa se emancipeze si sa iasa din sat, sa invete limbi straine, sa nu mai fie doar servitoare in casa, la cea a unei profesoare la facultate. Am vazut si mormantul lui Ben Gurion si casa memoriala. Mi se pare extraordinar ca un om atat de mare a vrut sa moara atat de modest.

Camerele in care am stat in prima noapte erau structurate tip Szarvas. Multe cabanute cu 4 paturi suprapuse, cu o baie mai mult improvizata, dar cu un aspect de tabara de copii. Ca niste oameni organizati ce suntem, toti romanii ne-am grupat si ne-am luat o camera.

A doua zi, people met the desert again. Numai ca de data asta, am mers mai in pustiu (asta a fost ziua in care am mers la beduini) si am avut senzatia ca am facut intr-o zi cat am facut toata saptamana trecuta. Promit ca o sa povestesc mai in detaliu fie zilele urmatoare, fie cand ajung acasa, pentru ca acum zau ca stau prost cu timpul.

Sa ne tineti pumnii la prezentare, sa "le luam banii la fraieri":))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu