joi, 18 aprilie 2013

Povesti inchipuite - vol.1

Am un obicei prost. Ma uit la oameni, incerc sa citesc reactiile si grimasele. Si apoi, imi creez o istorioara care incepe cu "de fapt, poetul a vrut sa spuna ca...". Istorioara de azi este...





Un el si ea stau pe o banca intr-un parc din centrul Capitalei. El se ridica brusc in picioare si ii zice "eu nu inteleg care e problema ta. Dupa atatia ani, tot nu inteleg care e problema ta". Ea plange, dar nu urla. Doar ii curg multe lacrimi pe obraji. Si aici, intervine momentul in care incep sa imi inchipui ce i-ar zice ea daca ar avea putere, daca si-ar gasi cuvintele si daca ar gandi cu mintea mea.

"Problema mea e ca am fost mereu a ta si niciodata a mea. M-am lasat cu totul in grija ta si am uitat ca o sa trebuiasca sa aterizez pe picioarele mele si ca tu o sa obosesti, la un moment dat, sa zbori cu mine in spate. Problema e ca am decis sa ma arunc in abis si abisul a inceput sa aiba forma, la un moment dat, in timp ce cadeam in gol. Si pe masura ce forma devenea mai regulata, pe atat crestea viteza cu care cadeam. Problema e ca ma doare, dar nu stiu de ce. E ca si cum ai avea o carie in interiorul dintelui si cand bei apa prea rece iti vine sa te sui pe pereti. Si nu stii de ce, dar stii ca asa iti vine. Ma doare cearceaful care miroase a tine si ma ustura urletele tale nefondate. Ma doare ca existi. As fi preferat sa nu o faci. Sau cel putin in viata mea. As fi preferat sa fii necunoscutul din metroul spre Dristor sau, cel mult, domnul dragut care imi cedeaza locul in tramvaiul 32. Problema e ca cersesc un "adio" de la tine, doar pentru ca eu nu ma simt in stare sa il spun, pentru ca ma simt ca si cum m-as uita la un apus la mare. Stiu ca Soarele se duce, dar am incredere oarba ca o sa se intoarca si maine. Problema e ca tu, cel care ai fost Soarele meu, ai apus pentru totdeauna si eu am crezut ca doar te-ai ascuns printre nori".

Ce a zis ea?

"Nu e nici o problema".

Pfft!! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu