marți, 26 februarie 2013

sunteti de cacat. am zis!

Azi am vazut un om care batea un caine. Because reasons. Pentru ca putea si pentru ca era marti la pranz.
Oamenii ma intreaba de ce iubesc mai mult cainii decat oamenii. Si mereu le spun acelasi lucru "pentru ca un caine o sa ma iubeasca intotdeauna mai mult si mai sincer decat un om.". Daca bat un caine, el o sa imi pazeasca locuinta cu aceeasi loialitate si o sa se bucure la fel de tare, zi dupa zi, cand vin acasa. Daca il alung doar pentru ca nu am chef, o sa isi bage cu mai multa indarjire capul sub palma mea cand dorm. Daca nu ii dau de mancare, o sa ma pupe pe fata dimineata cand imi suna ceasul doar pentru ca vede ca nu reactionez la sunetul ala deranjant pentru el. Cati dintre voi stiu cum sa ma pupe pe fata astfel incat sa ma trezesc vesela si nu injurand?

Ii iubesc pentru privirea aia pe care voi, scursuri umane, nu le puteti avea. Pentru ca nu stiti ce inseamna sentimente oneste si sincere. Pentru ca sunteti frustrati, crescuti in grote de catre alti frustrati. Sunteti lipsiti de orice. De orice urma de umanitate, respect de sine, respect fata de altii, respect fata de un animal care va iubeste doar pentru ca existati.

Sunteti idioti, reci, morti din punct de vedere social. Sunteti cretini, ascultati manele si mancati shaorma fiind deja obezi. Cititi Libertatea si va uitati la Capatos. Va place Basescu doar pentru ca e la fel de incult ca voi si il urati pe Ponta ca are doctorat, nu pentru ca a copiat in lucrare. Sunteti insipizi, inodori si incolori. Reprezentati doar o pata pe o harta a societatii. Sunteti un punct pe care il vad cand avionul abia a decolat. Sunteti nimic si, totusi, pentru un animal sunteti totul. Si nu apreciati asta. Nu apreciati pentru ca sunteti imbecili. Pentru ca nu constientizati niste valori, niste principii, niste priviri, niste sentimente...

Va urasc cat pot eu de tare. Serios. Pe voi toti, care bateti animale cu ura si fara motiv. Voua, acestor inadaptati, va doresc sa va prinda o gasca de baieti si sa va bata intr-o seara cat ati batut voi animalele pe parcursul vietii. Cu ura si cu sete sa va vada tavalindu-va de durere. Cu atata sete incat atunci cand va vad tavalindu-va, sa dea mai tare. Mai des. Cu mai multe bate. Sa va fure tot ce aveti si sa va lase dezbracati intr-o baltoaca degerand si plangand de durere. Si dupa aia va mai doresc sa vina animalele pe care le-ati batut si sa va linga ranile, pentru ca ele asa stiu. Ca daca e cu sange, dau cu limba si trece.

Si daca nu imi dati dreptate si credeti ca am exagerat, nu aveti decat. Dar o sa reproduc, totusi, mai jos dialogul dintre mine si stimabilul care isi lovea cainele. Ca poate, daca durerea animalelor nu va atinge, poate felul de a vorbi cu o domnisoara a unui bou de 60 de ani o face.

Eu: De ce il bateti?
El: Ce vrei, fa?
Eu: Nu ca "fa". De ce il bateti?
El: Du-te, fa, in pula mea de-aici. Ce? E cainele tau?
Eu: Sa ne respectam reciproc, zic...
El: Mai du-te-n mortii ma-tii. Il bat ca sa invete sa mearga.
Eu: Pot sa va bat si eu ca sa invatati sa vorbiti?
El: Fa, daca vin la tine si iti dau o palma...
Eu: Va doresc numai bine, stimabile. Viata lunga, dar nu prea, si bataie de la vecini mai multa decat ii dati dvs. cainelui.

No more comments...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu