miercuri, 27 februarie 2013

sotronul

Azi sunt jucausa. Jucausa ca razele astea de soare care ba se ascund, ba ies la iveala. Nu poti sa le scuipi la de-a v-ati ascunselea pentru ca nu esti sigur unde sunt, iar cand crezi ca le descoperi ascunzatoarea, constati cu stupoare ca nu sunt acolo si esti un prost care escaladeaza copaci sau cauta dupa cosuri de gunoi.


Jucausa ca fetita aia mica cu doua cozi impletite, ochi albastri si obraji rosii. Care sare cu elan din casuta in casuta la sotron, rade cu pofta cand o gadili si plange cand nu isi gaseste formele de nisip. Care sare in bratele tatalui ei cand el vine acasa si care cauta in buzunarele maica-sii o urma de ciocolata, dar cand gaseste bani, ii pune la loc imbufnata ca nu are oul Kinder promis.

Jucausa ca ghioceii care se chinuie sa iasa din zapada si, cand reusesc, radiaza pentru ca sunt acolo si nu mai sunt in pamant. Si radiaza pentru ca sunt acolo, se bucura cand isi vad prietenii ghiocei pe care nu i-au vazut in timpul hibernarii si pe care nu i-au vazut de mult. Pe unii de 8 ani de zile. Cam mult, dar nu conteaza. Ghioceii se bucura sa vada alti ghiocei, pentru ca timpul si distanta sunt relative in comparatie cu cheful de joaca si bucuria de revedere.

Jucausa ca un bichon maltez alb in totalitate pe care il vezi vara, in Cismigiu. Care umbla pe langa stapan ca sa nu se piarda, dar care, pe drum inspre casa, alearga, latra, vaneaza muste si vrabii, pentru ca asa simte el adrenalina si bucuria. Asa se joaca el, pentru ca s-a plictisit de mingiile si sforile cumparate de la magazinul de animale. Are nevoie de natura, de elementele de acolo si de o zi insorita ca sa se simta bucuros si implinit.

Jucausa ca indragostitii de clasa a 9a, care cocheteaza prima data cu ideea de dragoste, care cred ca stransul ala de mana e cel mai valoros lucru pe care l-au avut pana acum si care, cand ajung acasa, adorm mirosindu-si propriile degete pentru ca mirosul de tigara combinat cu parfumul celuilalt ii linisteste si ii face sa adoarma cu fluturasi in stomac pentru ziua de maine. Care au nevoie de niste pietre pe care sa se sarute si sa isi jure iubire vesnica si un final fericit. Si mai au nevoie si de un copac pe care sa il chinuie scrijelindu-i pe trup doua litere si un plus incadrate intr-o inimioara.

Jucausa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu