luni, 11 februarie 2013

Duduia se intreaba, ca doar e duduie

Ca multi dintre voi, dezvolt obsesii. Spre deosebire de multe dintre voi, obsesiile mele nu se refera la barbati, ci la melodii. Ca multi dintre voi, obsesiile mele se invart in jurul muzicii electronice. Spre deosebire de multe dintre voi nu imi place Smiley si nici nu plang pe melodiile lui Celine Dion. Ca asa sunt eu, na...


Legatura dintre introducerea in articol si corpul sau nu e nici una. Sau, ma rog, e vorba de faptul ca trebuie sa iau niste decizii in vremurile ce va sa vie, nu aceleasi pe care Borgore trebuie sa le ia privitoare la cat de mult le place doamnelor de calitate indoielnica prajitura. Veti auzi despre ce vorbesc dupa ce terminati de citit ce am de zis eu aici (misto joc de cuvinte, este?)

Bon. Dupa cum stiti, vine un moment in viata oricarui om sau oricarei femei in care tre' sa ia o decizie incotro se indreapta. Momentul asta poate veni de la sine, in sensul ca te trezesti intr-o dimineata si zici "ba, eu nu mai vreau sa imi fut toti banii pe alcool vinerea si sambata, ci vreau sa mi-i fut ori vinerea ori sambata". Sau te trezesti intr-o seara si zici "ba, mie, Costache mi-e tare dor de Mirabela. Chiar daca am dat-o afara din casa dezbracata in toiul noptii, si-a meritat-o jigodia. Pai da' ridica ea mana la mine? Ma rog...mie mi-e dor asa de ea asa ca o sa o sun." Si tu, Costache o suni pe ea, Mirabela, ea zice ca si ei i-a fost dor de tine si muriti fericiti impreuna peste ceva ani.

Deciziile pe care le luati la un moment dat va vor afecta viata pe viitor. Asta e stiut si ramane batut in cuie. Dar, cum ramane cu deciziile pe care suntem fortati de o conjunctura sau alta sa le luam?

Cand eu sunt tot Costache si ea e tot Mirabela, dar Costache a fost prost si beat si a uitat de prezervative si s-a lasat dus de valul amorului? S-a lasat atat de dus incat Costache acum isi cauta costum de ginerica, nu pentru ca si-a dorit asta, nu pentru ca simtea ca asta ii lipseste din viata si nici macar pentru ca e de atata timp cu Mirabela. Ci pur si simplu pentru ca a fost prost.

Cum facem sa luam deciziile bune astfel incat sa multumim pe toata lumea? Cum facem sa luam deciziile bune astfel incat sa nu ne para rau peste  5 ani de ce am decis acum? Cum stim daca deciziile noastre se incadreaza in etica si morala universal valabile? De fapt...oare deciziile noastre trebuie sa multumeasca pe toata lumea, sa nu ne para rau peste 5 ani ca le-am luat sau sa se incadreze in etica si morala universal valabile?






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu