miercuri, 19 decembrie 2012

Un bilet doar dus

Nu o data mi-am pus intrebarea "ce caut eu aici?". Nu o data m-am gasit la bar intr-o spelunca ordinara, band o Cuba Libre proasta si nu o data m-am trezit intr-o casa straina unde ma aflam din obligatie, pentru ca un prieten avea o obligatie si m-a dus cu forta acolo, folosind scuza mincinoasa cel mai des intalnita: "hai ca nu stam mult...un pahar si plecam".
Ce caut aici? Si ce ma tine aici? Cine esti tu de nu ma lasi sa plec si sa o iau pe drumul pe care vreau? Deci, ce ne tine aici?

Varianta 1:


Avem un pularu/o gaina proasta.


Pularaul, daca e capabil de sentimente, atunci poate sa faca un efort si sa vina cu tine. Si, chiar daca nu vine cu tine, macar poate sa vina sa te vada o data pe luna. Da, stiu, el te iubeste si te vrea numai pentru el si cat mai aproape. Te-ai gandit vreodata ca daca tu pleci, lui nu mai are cine sa ii gateasca si cine sa ii stranga sosetele? Te-ai gandit ca singurul motiv pentru care nu vrea ca tu sa pleci este ca nu vrea sa se intoarca iar la datul de prea multi  bani pe curve? Sau, te-ai gandit ca singurul motiv pentru care nu vrea sa te lase sa te duci este pentru ca are de demonstrat ca e barbat si ca daca el zice, tu faci? Nu te-ai gandit, pentru ca el te iubeste doar pentru ca esti minunata si ai gene lungi cand te dai cu rimel.

La fel si in cazul gainii. Numai ca specia asta sigur e capabila de sentimente, dar de sentimente d-alea nasoale. D-alea care aduc cu ele urlete, plansete, sughituri, intrebari de genul "Unde-ai fost? Ce-ai facut? Cu cine? Si eu de ce nu am putut sa vin?". Uite de-aia in pula mea. De-aia nu ai putut sa vii. Ca intrebi si ca iti place sa vorbesti. Pentru ca esti dependenta de atentie si de mine. Si pe mine ma scoate din minti cacatul asta. Mi-e dor de serile in care ma imbatam cu baietii, ajungeam in 4 labe acasa, incuiam usa cu dintii si adormeam pe jumatate dezbracat in pat, asta daca aveam noroc sa ajung pana acolo. MI-E DOR, AI INTELES?? Mi-e dor cum de tine nu o sa imi fie nici daca te muti o luna la ma-ta si nu imi dai nici un telefon, macar ca sa vezi daca mai traiesc.

Varianta 2


Ne e frica


Tata pe mine m-a invatat ca, in viata, cu rusinea mori de foame. Se aplica si pentru frica. Ce e mizeria asta numita cliseic "frica de necunoscut"? Necunoscutul e un lucru minunat. Preferati cotidianul? Preferati sa va injurati in fiecare zi cu ceilalti participanti la trafic? Preferati sa mancati zi de zi de zi de zi mancarea aia fada gatita acasa? Preferati sa dormiti mereu in acelasi pat vinerea dupa Dansez pentru tine si martea dupa Vocea Romaniei? Daca da, atunci va meritati soarta. Daca nu, volanul e pe partea stanga, trenul e in gara, avionul urmeaza sa decoleze, excursia e numai a voastra.


Varianta 3 si cea de pe urma


Avem familie si prieteni pe care nu putem sa ii lasam aici


Lumea lor nu se invarte in jurul nostru. Daca ne sunt prieteni, o sa vina cu noi, sau, macar, o sa vina sa ne vada din cand in cand. In plus, omul a descoperit tehnologia si a facut tot posibilul sa o faca sa evolueze. De aceea, avem telefoane mobile care ne permit sa discutam indiferent de unde ne aflam si retele care ne dau oferte peste oferte doar ca sa le folosim lor serviciile. De asemenea, Skype e moca si facebook-ul la fel. Nu se pierde nimic, totul se transforma. Familia o sa ne iubeasca mai mult pentru ca nu o sa fim acolo, langa ei si prietenii la fel. Deci...ce mai asteptam? Haide, haide, pana nu se inchid drumurile din cauza codului galben, da?

Si, ca sa mearga cu ce am scris, ascultam si noi niste muzica de trezit, dat la maxim si intrat in dus?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu