joi, 20 decembrie 2012

La revedere and Good day

Maine dimineata plec in Londra.


Am niste emotii groaznice pentru ca e prima data cand zbor singura (your baby is growing up) si nu sunt chiar convinsa ca o sa ma descurc cu trecutul prin toate etapele. Ma simt de parca joc Piticot. Du-te inapoi trei casute, fa controlul bagajelor. Mergi una inainte si ajungi la security check. Stai o tura, fumeaza o tigara si bea ceva de incurajare ca sa ai tupeu sa te sui in avion.

In plus, mi-am descoperit o fobie, ca si asa nu aveam nici una. Am fobie de avioane. Sau, ma rog, nu stiu daca avioanele sunt fobia mea, pentru ca nu incep sa plang sau sa transpir daca le vad, dar tot timpul cand se misca in alta directie inafara de inainte, am senzatia ca avionul ala se duce fix in jos si e momentul sa imi pun masca de oxigen pe fata si sa incep sa ma rog cu foc si patima. Unde mai pui ca am si rau de inaltime, e fix ce trebuie.

Pe de alta parte, abia astept sa schimb aerul inecacios de Bucuresti. Vai, cum astept. Sa nu mai miroasa a rautate, nesimtire si gunoi. Sa las zapada asta murdara in spate si sa o inlocuiesc cu una curata. Zapada sufleteasca, de aia vorbim. Sa am timp sa mi se faca dor de cei care raman aici si sa le cumpar cu mai mult drag cadouri de craciun ma vad cu mai mult drag cu British Santa Claus care o sa imi lase cadourile pentru ei. Ca doar au fost cuminti in ultima saptamana, deci merita.

O sa las aglomeratia din fata de la McDonald's-ul de la Unirii in spate si o sa stau la Warwic University inconjurata de oameni misto care fumeaza Marlboro Lights si beau bere la halba (Sonja, can't wait to see you:)) ).

Asadar, o sa revin cu impresii direct de pe plaiurile Regatului Unit, ca sa va povestesc cum o dau din colt in colt si in alt colt al Europei.

Va pupa,
Fifi!

P.S. Azi ascultam Vama pentru ca am pofta de o galetusa de Cuba Libre pe plaja la Expirat si pentru ca melodia asta se pupa cu limba cu ce am scris mai sus.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu