joi, 29 noiembrie 2012

despre unicorni si printese...

O vorba veche zice ca doi oameni sunt atrasi unul de celalalt compatibili in functie de lucrurile pe care le urasc amandoi, nu de cele pe care le iubesc. Si avand in vedere ca iubirea oricum e relativa si inventata de fratii Grimm, zicala asta chiar are un sambure de adevar.
In principiu, faptul ca stau si beau un Mai Tai la Vault Summer Lounge in timp ce impart pareri despre viata si locuri de munca in compania tovarasei Gigly nu ne uneste la fel de tare precum vorbele de duh "aia s-a luptat cu jivinele junglei ca sa isi faca rochia aia de imprimeu de zebra" sau "barbat mai urat ca asta nu am vazut de cand mama m-a facut". "Care, care?", "Hai, frate...chiar nu il remarci? E fix Waldo..." Hahahahaha...

In alt principiu, faptul ca eu cu Mihaela lucram in acelasi loc, nu ne uneste la fel de tare, pe cat faptul ca detestam cu putere nemarginita aceeasi mizerie de om. Exagerez. Exagerez rau cand il numesc "om".

De asemenea, in alt principiu, faptul ca nu avem nimic cu Raikkonen, ba chiar ne e simpatic nu ne uneste la fel de tare pe cat ne desparte faptul ca unul il uraste sincer si celalalt il place la fel de sincer pe cretinul de  Vettel. Acest Aerton Sena inviat din morti...

Ce incerc eu sa va explic este, dragii Mosului, ca ura este sentimentul suprem. Ura, dispretul, scarba, sila, greata, toate sentimentele astea pe care lumea le considera negative si oribile sunt cele care ne fac cine suntem, cele care ne aduc prietenii cei mai buni si cele care ne aduc partenerii de viata.

Nu iubirea trebuie sa domine, nu iubirea ne uneste si nu iubirea ne ridica atunci cand cadem. La ba din contra! Cand cadem, ura fata de motivul care ne-a adus in groapa ne determina sa ne ridicam si ne motiveaza sa ajungem mai sus decat locul din care ne-am pravalit.

Doar zic si eu...nu dau cu parul.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu