sâmbătă, 29 septembrie 2012

Nu înțeleg oamenii care...


susțin că realitatea, pe de-a întregul este relativă.  



NEWS FLASH!! Nu e. Biroul din vastele mele apartamente este negru și cu asta basta. Nu există mai puțin sau mai mult negru, nu există un negru relativ. Asta este realitatea: că biroul este negru și nici măcar Dalai Lama nu poate să găsească o explicație pentru care biroul nu poate fi așa. Lucrurile, în general, au calitatea să fie clare. Cât se poate de clare. Încetați să le complicați și să vă complicați existența. Sau, dacă țineți neapărat să o faceți, faceți-o astfel încât să nu existe victime colaterale.

nu țintesc mai sus.


Să zicem că ai un job relativ bine plătit, dar care nu ți se potrivește, care nu îți (mai) place, care te plafonează, mă rog...orice chestie negativă înrudită cu cele înșiruite mai sus. Tu nu renunți la el, că na...măcar ești sigur că îți asigură un venit și chiar să o iei de la început cu căutările nu are sens. Mai vine și iarna..întreținerea e scumpă, ai mai luat și pe caiet o sticlă de vin de la magazinul de jos... e chiar greu.

BA NU E!! Chestia aia pe care ai primit-o pe gratis, fără nici un fel de condiție în momentul în care te-ai născut, se numește simplu: viață. Și singurul, dar absolut singurul lucru pe care trebuie să îl faci cu ea e să o faci cât poți tu de frumoasă. Și acest „cât poți tu” nu presupune a sta și a aștepta să pice din cer, că Dumnezeu cu mană nu mai aruncă, credeți-mă pe cuvânt. Înseamnă toate stereotipurile alea de căcat: dă din coate, mobilizează-te, luptă-te cu orice și oricine, inclusiv cu morile de vânt, etc.


se desconsideră

Asta e foarte înrudit cu ce am scris mai sus, numai că e chiar mai rău. Luând ca exemplu tot job-ul, mă refer la acei oameni care, pe lângă că își urăsc serviciul cu o forță inimaginabilă, mai și câștigă fix nimic, mai sunt și batjocoriți, dar consideră că ei atât pot și rămân complăcându-se în mizerie.

PRIETENEEE!! Ia niste Xanax și hai sus că mai ai multe de făcut în timpul care ți-a rămas printre noi. Ia o gură de aer, șterge-te de praf, plângi până simți că te deshidratezi, bea apă ca să poți să plângi din nou, dar gata cu părerea asta execrabilă pe care o ai despre tine, că se poate și mult mai rău ca tine. Evident, că se poate și mai bine...mult mai bine. Dar hai să facem cumva să ajungi termenul tău de comparație de acum, bine?

își cumpără Lamborghini Gallardo și Iphone 5, dar mănâncă pâine cu Sana

Serios? Voi chiar sunteți pe bune? Mie mi se pare că sunteți un mișto pe care îl face societatea de ăi mai răsăriți. Sunteți, practic, o frustrare pentru majoritatea intelectualilor. IN-TE-LEC-TUAL. Așa...bravo! Ai învățat un cuvânt nou azi. Da, mă, tu ăla cu mașina scumpă din ultimul rând. Dar nu e replică de agățat, așa că nu te trezi vorbind cu femei pe Magheru despre intelectualitate, filosofie sau alte d-astea că îți pierzi timpul absolut inutil.

AMICE, EȘTI IDIOT! Fii atent cum facem. Am un plan care o să îți revoluționeze viața. Vindem mașina asta scumpă și ne luăm una la un preț decent. Dacă vrei tu neapărat, îi tragi o vopsea portocalie de să moară dușmanii de invidie când te vând turând motorul la semafor la Universitate, dar atât. Nu umblăm la motor, nu îi punem turbină, nici praguri, nici jante care se învârt, nici nimic. Ai înțeles? Bun. Cu restul banilor care ne rămân, mergem și ne luăm și noi niște cămășute frumoase și cu imprimeu discret, că zău că alea cu dragoni și ștrasuri nu mai sunt la modă. Nu. Nu am zis. Nu luăm nici un tricou cu De Puta Madre. Nici cu Gigolo Italiano First Night Free. Așa, deci luăm niște cămășuțe, niște pantalonași decenți, nu blugi rupți și dați cu clor înainte să fie puși la vânzare și nici nu mergem la șoping în Dragonu' Roșu' număru' 6, bine? Hai că ne descurcăm noi până la urmă să te facem om.

cred unii oameni mai proști decât sunt

Tata mi-a zis la un moment dat o vorbă pe care acum o consider de duh: „facerea de bine - futere de mamă”. E practic din aceeași familie cu „dacă ești bun, lumea te ia de prost”. Deci, dragi profitori superficiali, scursuri ale societății, jeguri penibile, dacă cineva face ceva drăguț pentru voi, dacă vă ajută atunci când îl rugați ceva sau dacă lasă de la el doar pentru că nu mai are nici nervi și nici răbdare să ducă discuții interminabile pe subiecte cretine cu voi, nu înseamnă că e prost. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, viața vă va demonstra că îi veți mânca praful în timp ce vă depășește cu viteză pe traseul vieții.

SCUTIȚI-VĂ DE SUFERINȚĂ ȘI TRAGEȚI-VĂ UN GLONȚ ÎN CAP! Pentru că oamenii nu se schimbă decât prea puțin, iar tipul ăsta de caracter infect nu poate fi înlocuit cu altul mai bun. Nici măcar cu unul infim mai bun. Pentru că așa v-ați format, pentru că v-ați învârtit în anturaje greșite din care nu ați vrut să ieșiți din cauză că sunteți nesimțit de comozi. Pentru că așa ați văzut acasă, în familiile bolnave și în condițiile precare în care ați crescut. Și pentru că nimeni nu e obligat să vă suporte. Fix de-aia!!

După cum v-am obișnuit, la sfârșit de post, decât să ne certăm...nu mai bine un cântec vesel să cântam? Pentru că fix așa mă simt uneori când mă confrunt cu cei care se regăsesc în tipologiile de mai sus.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu