marți, 18 septembrie 2012

Vine un moment in care..

Vine un moment in care toate lucrurile alea gigantice care iti faceau viata frumoasa devin doar nimicuri insignifiante care nu fac nimic altceva decat sa contribuie la rutina zilnica ce te scoate din minti.
Vine un moment in care persoana care doarme noapte de noapte langa tine in pat devine doar o bucata de carne care te incomodeaza sa dormi pe burta, asa cum iti place tie.
Vine un moment in care toate planurile tale marete se naruie si toate idealurile tale care tind spre atingerea cerului degenereaza in prostii specifice varstei de 4 ani.
Vine un moment in care rabdarea ta ajunge la limita, nervii ajung sa iti cedeze mai usor decat genunchii cand esti indragostit si rasul psihotic e mai des intalnit decat cel vesel... Oare cum mai arata rasul vesel?
Aceste momente, scabroase si lugubre cum sunt ele, pot fi distruse si plasate pe drumul uitarii numai cu doua cuvinte: CEVA NOU.
Si, apropos de astea doua cuvinte,pana va dati seama la ce ma refeream, puteti sa va clatiti ochii cu asta

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Despre de ce și unde imi place să pierd nopţile

Vă scriu din mașină. Nu de alta, dar o aștept pe mama să termine cumpărăturile și dacă tot am puţin timp mort, de ce să nu il inviu?

Ziceam că vă zic despre locul in care pierd cel puţin o noapte din weekend, de ceva vreme incoace in compania haiducului Gigly. Locul ăsta e pentru oricine, dar nu prea. Adică?

Adică sigur..e deschis pentru toată lumea care se incadreaza in publicul lor ţintă, dar am așa o senzaţie că nu toată lumea care vine acolo intelege, cu adevărat, ce presupune venitul acolo.

Lumea rea imi spune ca faptul ca ma duc saptamanal in Vault inseamna ca ma complac, ca ma plafonez si ca e un semn ca mi-e frică de neconuscut. Acestor psihologi desăvârșiţi nu le doresc nimic.

I-aș ruga, totuși, să mă mai ducă intr-un club cu muzică bună, care are un aspect mai mult decât decent și plăcut, cu angajaţi atât de simpatici, care iţi zâmbesc până și când iti schimbă scrumiera. Și atunci o să imi inving orice frică vreţi voi și o să renunţ la plafonare.

Până atunci, lăsaţi-mă să fiu un om al tabieturilor, o victimă a unei rutini creată de mine.

So...see you tonight in not just a place to party, but a family away from home!

miercuri, 12 septembrie 2012

duminică, 9 septembrie 2012

Kiss me hard before you go...

Ah nu! Să nu vă închipuiți că articolul ăsta va avea un conținut care are legătura cu titlul său.
Doar că în ultimul timp sunt obsedată de o melodie al cărei clip îl voi lăsa ca semn de recunoștiință la sfârșitul articolului, dar mai e mult până departe. Să vorbim despre ziua de duminică. Subiect ales absolut aleator, provocat de rutina de duminică.

joi, 6 septembrie 2012

Decizii, decizii...

Știți momentul ăla de rahat când trebuie să luați o decizie care este absolut clar că o să vă schimbe viața radical?

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Impressionen asupren Frankfurt - parten aintz

Va scriu acum de pe plaiuri indepartate de tara noastra frumoasa, dar nu prea. Plaiurile despre care va vorbesc sunt absolut minunate si imi provoaca o tristete infinita cand ma gandesc ca in cateva zile le parasesc.

Pentru a va fi mai clar despre ce vorbesc, ma aflu in Frankurt de joi si ma repatriez marti, cu o mare parere rau, dupa cum v-am spus si mai sus.

Dupa cum bine stiti, sau daca nu stiti aflati acum, Frankfurt e un fel de capitala afacerilor din Europa de Vest. Aici in timpul saptamanii toti domnii umbla imbracati numai in costum si toate doamnele si domnisoarele sunt imbracate in stil office, machiate, aranjate si cu accesorii potrivite vestimentatiei. E un paradis al celor ca mine, care apreciaza un costum scump sau niste cercei discreti, dar care transmit multe.

Cladirile sunt, evident, incredibil de inalte. Ei...poate am exagerat un pic cand am zis "incredibil", dar cea mai mica din cele vizitate pana acum e la fel de inalta ca turnurile alea doua de la Piata Presei Libere pe care toti bucurestenii le apreciaza si le lauda.

Strazile din centru sunt foarte linistite, chiar si in weekend. E multa lume, poate mai multa decat in centrul vechi al Capitalei noastre, dar toti sunt linistiti, calmi si se simt bine. Am observat ca foarte multi din cetatenii orasului minunat au acelasi tabiet la fel de minunat: ies sa ia pranzul in centru, unde sunt restaurante tip taraba cu specialitati din toate colturile lumii, deci gama e mai mult decat variata. Dar nu tabietul asta e cel pe care il consider minunat, ci faptul ca toti, dar absolut toti cei care stau la masa, nu au numai o farfurie de mancare in fata, ci si un pahar de vin, ceea ce, repet, mi se pare excelent si excelent de elegant.

Ceea ce nu imi place, pentru ca, evident, trebuia sa fie ceva care nu imi place, este faptul ca multi din angajatii lanturilor de fast - food-uri internationale (McDonald's si Starbucks) nu inteleg o boaba de engleza. Dar nici macar "hello" nu sunt in stare sa spuna, bai baiatule. Nimic. Nada. Rien de rien. Nichts. Am stat ieri cu tovarasul Fifi un sfert de ora la McDonald's ca sa o facem pe cocoana aia sa inteleaga ce vrem. Si cand i-am spus ca noi suntem culti in cap si destepti si stim engleza, am primit raspunsul "inglish...zis is German. No inglish!", ceea ce mi-a adus aminte de episodul din Seinfeld, the Soup Nazi si, mai ales, de nenea nazistu' supei care zicea "NO MORE SOUP FOR YOU!". So...no more hamburgers for us.

Concluzia este ca m-am indragostit definitiv, iremediabil si irecuperabil de orasul asta. Revin cu detalii si povesti zilele urmatoare.
Inchei in ton cu localitatea... tchus!