miercuri, 19 decembrie 2012

Un bilet doar dus

Nu o data mi-am pus intrebarea "ce caut eu aici?". Nu o data m-am gasit la bar intr-o spelunca ordinara, band o Cuba Libre proasta si nu o data m-am trezit intr-o casa straina unde ma aflam din obligatie, pentru ca un prieten avea o obligatie si m-a dus cu forta acolo, folosind scuza mincinoasa cel mai des intalnita: "hai ca nu stam mult...un pahar si plecam".

marți, 18 decembrie 2012

Am sentimente pana in 9 dimineata si in perioada sarbatorilor

Am gasit zilele astea wish list-ul pentru 2011, facut in 2010. Pe ala pentru 2012 nici nu m-am obosit sa il fac acum un an pentru ca, la vremea respectiva, aveam senzatia ca nu imi pot dori mai mult. Eronat. Tot timpul e bine sa vrei mai mult de la tine si mai putin de la cei din jur. Dar hai sa facem o analiza din colt in colt a ceea ce imi doream in 2010 si sa vedem daca am reusit sa tai de pe lista ceva. Pe puncte, ca sa inteleaga tot poporul:

vineri, 14 decembrie 2012

Imi place...


  1.  bomboana numita trufa. As manca o eternitate numai trufe. Amare la exterior si atat de dulci la interior...practic e ca si cum m-as autodevora. Muhahaha.
  2. de Victor Ponta. Serios...mie chiar imi place de baiatul ala. Mi se pare ca a fost educat de mic cum sa te joci frumos in curtea ta astfel incat sa dai cu batul fix in cine trebuie si sa scuipi la v-ati ascunselea pe ala care nu e in stare sa scape turma. 
  3. caldura. Dupa cum am mai scris tot aici, zapada asta si frigul napraznic ma termina psihic si ma deprima cumplit.
  4. sa deschid usa de la balcon dimineata. Oricat de frig e, imi place sa las camera sa se aeriseasca pana imi fac cafeaua si, cand ma intorc in camera, sa miroasa totul a proaspat si a zapada.
  5. long island-ul. Poate e o surpriza pentru toata lumea, dar ador sa beau long island. Si nu neaparat pentru ca vreau sa fiu dura si hardcore-ista si vreau eu sa demonstrez lucruri prin faptul ca beau 5 tipuri de tarie amestecate in acelasi pahar, dar imi place gustul ala acrisor si intepator. Da...sa mananc trufe si sa beau long island. That would be the life...
  6. Partea aia cu tente bisericesti din melodia "biniditat". Si imi mai place si sa dansez in prosop cu Cox pe melodia in cauza. Am luat-o pe campii de cand am caine, stiu...
  7. Sa ascult Michael Jackson dimineata. In special "You rock my world". E foarte placut sa miroasa a zapada combinat cu cafea si sa iti cante raposatu' versuri de impresionat gagici misto.
  8. Sa spun "despre ce vorbim aici?" in timp ce ridic o spranceana.
  9. Sa port manusi de piele si palton. Vai, dar ce imi place. Imi da asa o senzatie placuta...I feel dandy, baby:)
  10. Mai e cazul sa va zic unde imi place sa va spun unde imi place sa merg in noptile de week-end sau scrieti voi la comentarii?

joi, 13 decembrie 2012

Anxietatea de week-end

Nu stiu altii cum sunt, dar eu de joi pana duminica ma transform in pasare de noapte care e fortata sa fie vultur ziua.

va invit aiiiici...

Nu e seara ta, dar este ziua ta norocoasa. Pentru ca dincoltincolt o da din colt in colt, dar stie ce zice. Si acum zice ca trebuie neaparat sa intrati sa o cititi pe Gingerberg, asta, bineinteles, dupa ce terminati de citit ce e scris aci-lisea.

Pe Gingerberg o gasiti aici, iar articolul asta e preferatul meu.

Spor la citit si nu uitati sa...


miercuri, 12 decembrie 2012

Edgar Allan Poe si colindele

Pe mine ma deprima sarbatorile de iarna groaznic de tare. Atat de tare incat cred cu tarie ca pe la vreo 50 de ani, cand nu o sa mai am rabdare si tarie de caracter,  o sa ajung sa imi tai venele pe lung in timp ce il ascult pe Hrusca.

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Houston, we have a problem! But don't worry. It's the best we could ever had

Problema noastra stii care e? Iti spun eu.

Problema noastra este ca, "no matter what, I always come back to you because you hate me the best".

Si poti sa consideri asta ca un drunk text, dar si treji suntem amandoi constienti ca fix asa e.

Si suntem atat de greu de inlocuit, fix asa defecti cum parem, incat nici o casnicie cu copii nu o sa ne ajunga...poate doar sa ne inhaleze praful atat de defect din punctul unora de vedere, dar perfect din punctul nostru.

Pull my hair and wait untill I faint.

Semnat.
Blinky

joi, 29 noiembrie 2012

despre unicorni si printese...

O vorba veche zice ca doi oameni sunt atrasi unul de celalalt compatibili in functie de lucrurile pe care le urasc amandoi, nu de cele pe care le iubesc. Si avand in vedere ca iubirea oricum e relativa si inventata de fratii Grimm, zicala asta chiar are un sambure de adevar.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

marți, 18 septembrie 2012

Vine un moment in care..

Vine un moment in care toate lucrurile alea gigantice care iti faceau viata frumoasa devin doar nimicuri insignifiante care nu fac nimic altceva decat sa contribuie la rutina zilnica ce te scoate din minti.
Vine un moment in care persoana care doarme noapte de noapte langa tine in pat devine doar o bucata de carne care te incomodeaza sa dormi pe burta, asa cum iti place tie.
Vine un moment in care toate planurile tale marete se naruie si toate idealurile tale care tind spre atingerea cerului degenereaza in prostii specifice varstei de 4 ani.
Vine un moment in care rabdarea ta ajunge la limita, nervii ajung sa iti cedeze mai usor decat genunchii cand esti indragostit si rasul psihotic e mai des intalnit decat cel vesel... Oare cum mai arata rasul vesel?
Aceste momente, scabroase si lugubre cum sunt ele, pot fi distruse si plasate pe drumul uitarii numai cu doua cuvinte: CEVA NOU.
Si, apropos de astea doua cuvinte,pana va dati seama la ce ma refeream, puteti sa va clatiti ochii cu asta

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Despre de ce și unde imi place să pierd nopţile

Vă scriu din mașină. Nu de alta, dar o aștept pe mama să termine cumpărăturile și dacă tot am puţin timp mort, de ce să nu il inviu?

Ziceam că vă zic despre locul in care pierd cel puţin o noapte din weekend, de ceva vreme incoace in compania haiducului Gigly. Locul ăsta e pentru oricine, dar nu prea. Adică?

Adică sigur..e deschis pentru toată lumea care se incadreaza in publicul lor ţintă, dar am așa o senzaţie că nu toată lumea care vine acolo intelege, cu adevărat, ce presupune venitul acolo.

Lumea rea imi spune ca faptul ca ma duc saptamanal in Vault inseamna ca ma complac, ca ma plafonez si ca e un semn ca mi-e frică de neconuscut. Acestor psihologi desăvârșiţi nu le doresc nimic.

I-aș ruga, totuși, să mă mai ducă intr-un club cu muzică bună, care are un aspect mai mult decât decent și plăcut, cu angajaţi atât de simpatici, care iţi zâmbesc până și când iti schimbă scrumiera. Și atunci o să imi inving orice frică vreţi voi și o să renunţ la plafonare.

Până atunci, lăsaţi-mă să fiu un om al tabieturilor, o victimă a unei rutini creată de mine.

So...see you tonight in not just a place to party, but a family away from home!

miercuri, 12 septembrie 2012

duminică, 9 septembrie 2012

Kiss me hard before you go...

Ah nu! Să nu vă închipuiți că articolul ăsta va avea un conținut care are legătura cu titlul său.
Doar că în ultimul timp sunt obsedată de o melodie al cărei clip îl voi lăsa ca semn de recunoștiință la sfârșitul articolului, dar mai e mult până departe. Să vorbim despre ziua de duminică. Subiect ales absolut aleator, provocat de rutina de duminică.

joi, 6 septembrie 2012

Decizii, decizii...

Știți momentul ăla de rahat când trebuie să luați o decizie care este absolut clar că o să vă schimbe viața radical?

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Impressionen asupren Frankfurt - parten aintz

Va scriu acum de pe plaiuri indepartate de tara noastra frumoasa, dar nu prea. Plaiurile despre care va vorbesc sunt absolut minunate si imi provoaca o tristete infinita cand ma gandesc ca in cateva zile le parasesc.

Pentru a va fi mai clar despre ce vorbesc, ma aflu in Frankurt de joi si ma repatriez marti, cu o mare parere rau, dupa cum v-am spus si mai sus.

Dupa cum bine stiti, sau daca nu stiti aflati acum, Frankfurt e un fel de capitala afacerilor din Europa de Vest. Aici in timpul saptamanii toti domnii umbla imbracati numai in costum si toate doamnele si domnisoarele sunt imbracate in stil office, machiate, aranjate si cu accesorii potrivite vestimentatiei. E un paradis al celor ca mine, care apreciaza un costum scump sau niste cercei discreti, dar care transmit multe.

Cladirile sunt, evident, incredibil de inalte. Ei...poate am exagerat un pic cand am zis "incredibil", dar cea mai mica din cele vizitate pana acum e la fel de inalta ca turnurile alea doua de la Piata Presei Libere pe care toti bucurestenii le apreciaza si le lauda.

Strazile din centru sunt foarte linistite, chiar si in weekend. E multa lume, poate mai multa decat in centrul vechi al Capitalei noastre, dar toti sunt linistiti, calmi si se simt bine. Am observat ca foarte multi din cetatenii orasului minunat au acelasi tabiet la fel de minunat: ies sa ia pranzul in centru, unde sunt restaurante tip taraba cu specialitati din toate colturile lumii, deci gama e mai mult decat variata. Dar nu tabietul asta e cel pe care il consider minunat, ci faptul ca toti, dar absolut toti cei care stau la masa, nu au numai o farfurie de mancare in fata, ci si un pahar de vin, ceea ce, repet, mi se pare excelent si excelent de elegant.

Ceea ce nu imi place, pentru ca, evident, trebuia sa fie ceva care nu imi place, este faptul ca multi din angajatii lanturilor de fast - food-uri internationale (McDonald's si Starbucks) nu inteleg o boaba de engleza. Dar nici macar "hello" nu sunt in stare sa spuna, bai baiatule. Nimic. Nada. Rien de rien. Nichts. Am stat ieri cu tovarasul Fifi un sfert de ora la McDonald's ca sa o facem pe cocoana aia sa inteleaga ce vrem. Si cand i-am spus ca noi suntem culti in cap si destepti si stim engleza, am primit raspunsul "inglish...zis is German. No inglish!", ceea ce mi-a adus aminte de episodul din Seinfeld, the Soup Nazi si, mai ales, de nenea nazistu' supei care zicea "NO MORE SOUP FOR YOU!". So...no more hamburgers for us.

Concluzia este ca m-am indragostit definitiv, iremediabil si irecuperabil de orasul asta. Revin cu detalii si povesti zilele urmatoare.
Inchei in ton cu localitatea... tchus!

miercuri, 29 august 2012

o știi p'aia cu varanu'?

O să îmi iau un animal de casă neobișnuit: un varan și o să îl cheme Dorm.

Doar pentru ca atunci când o să li-l prezint prietenilor mei  să pot spune „ el e noul meu companion: Varanu' Dorm"

10 lucruri pe care le-am învățat într-un week-end

După cum v-am zis, am fost într-o oarecare vamă cu o oarecare țară. O vamă veche, dar nu prăfuită, o vamă care e, de fapt, o graniță între fericire și extaz, între a fi beat de fericire și a fi beat de la aburii de alcool, între a fi singur cu marea și a-ți face cât mai mulți prieteni noi.

Vama Veche m-a învățat:

1. Că băuturile pot fi comercializate în diverse recipiente, cum ar fi găletușa de nisip.
2. Principiul vaselor comunicante.
3. Cât de bună e o Cuba Libre la ora 12:30, pe plajă, imediat cum ai ajuns.
4. Că viața frumoasă presupune doar o mână de oameni care țin la tine și la care ții, două-trei raze de soare, nisip și apă sărată.
5. Cum să dai sfaturi de viață persoanelor pe care le cunoști de doar câteva ore, dar care au ajuns să îți fie mai simpatice în orele alea decât alții într-o viață.
6. Să renunț la impulsivitate și defensivitate și să recunosc când greșesc.
7. Că oamenii care țin enorm la tine sunt cei care îți pun pe masă toate defectele și te roagă să le rezolvi nu neapărat de dragul lor, ci ca să îți dovedești ție că poți să le vindeci și să le transformi în calități.
8.Cât de plăcut e sentimentul pe care ți-l oferă „the lost song” de la The Cat Empire în timp ce Soarele se chinuie să facă ochi.
9. Câte shoturi pot să duc. Multe. La un moment dat nu am mai putut să le număr, așa că va trebui să ma credeți pe cuvânt.
10. Cât de bine e să râzi tare. Atât de tare încât să îi faci pe oamenii din împrejurimi să se uite urât la tine. Și cel mai bine e că ție nu îți pasă. Pentru că ești fericită și pentru că așa trebuie să fii.

Așa că...abia acum înțeleg melodiei de mai jos. Pentru că am fost la mare și l-am spălat de noroi.


sâmbătă, 25 august 2012

melodie de drum lung, dar plăcut

Nu prea pot să stau, că m-ați prins pe picior de plecare înspre o anume vamă cu o anumită țară, dar vreau neapărat să ascultați melodia asta data viitoare când conduceți spre o destinație care vă e dragă.


vineri, 24 august 2012

doar o idee și-o urare

Cam acum un an se năștea în mine dorința de a-mi bate un nou tatuaj. Încet - încet, ideea a început să capete forme (care parte a corpului urmează să fie întușată, care să fie persoana care să mi-l bată astfel încât să își păstreze intensitatea culorii cât mai mult timp șamd...), singurul lucru nedefinitivat fiind și cel mai important: ce ANUME vreau să port pe piele tot restul vieții.

Inițial voiam să fie simplu: un scris italic stilizat frumos „Je ne regrette rien”. După care, am văzut în periplul meu prin centrul vechi al Capitalei un număr foarte mare de domnițe sclifosite cu fix același tatuaj.Așa că am abandonat foarte repede ideea, după care am rămas fără idei până când...

unghiul de 90 de grade al abordarii

Avem o viață. Cum procedăm?

joi, 23 august 2012

si s-a dus...

Mi l-au luat. S-a dus ca vântul și ca gândul. Vorbesc aici de fostul meu blog, găzduit de un site specializat românesc care, brusc, nu mai există.